Spiritele sunt foarte sensibile, mult mai mult decat credem, la amintirea celor pe care i-au iubit pe pamant. Aceasta amintire se adauga fericirii lor daca sunt fericite; daca sunt nefericite, este pentru ele o alinare.
Ziua comemorarii mortilor are ceva solemn pentru spirite. In ziua aceea, la locurile respective spiritele prezente sunt mai numeroase, deoarece numarul persoanelor care le invoca este mai mare, dar fiecare dintre ele vine aici pentru prieteni, si nu pentru multimea indiferentilor. Ele vin in acea forma in care au fost cunoscute in timpul vietii.
Spiritele uitate si la care nimeni nu vine sa le viziteze mormintele nu vin aici si nu incearca regretul de a nu vedea nici macar un prieten evocandu-le memoria. Ce le ofera pamantul? Tot ce tine de el se face prin inima. Daca dragoste nu exista, nu exista nimic care sa lege spiritul; intregul univers este al lui.
Vizita la mormant este un mod de manifestare a faptului ca ne gandim la spiritul absent: este un simbol. Rugaciunea este cea care sfinteste actul amintirii, putin importa locul, daca este spusa din inima.La unele persoane li se ridica statui sau monumente. Multe spirite vin atunci cand pot, dar sunt mai putin sensibile la onoarea ce li se face decat la amintire.
Unele persoane isi exprima dorinta de a fi inmormantate intr-un anumit loc. Afectiunea spiritului pentru anumite locuri dovedeste o inferioritate morala. Ce conteaza un colt de pamant fata de altul pentru spiritul elevat? Nu stie ca sufletul sau va fi reunit cu ale celor pe care ii iubeste, chiar cand oasele lor sunt separate? Totusi, reunirea ramasitelor pamantesti ale tuturor membrilor unei familii nu trebuie considerata ca un lucru fara valoare; este o deprindere pioasa si o marturie de simpatie pentru cei pe care i-am iubit. Daca aceasta reunire este putin importanta pentru spirit, inseamna ca este utila oamenilor: amintirile sunt laolalta.
Cand spiritul a ajuns deja la un anumit grad de perfectiune, el nu mai are vanitate terestra si intelege inutilitatea tuturor acestor lucruri. Totusi, adesea exista spirite care, in primul moment de la moartea lor materiala, simt o mare placere fata de onorurile ce li se aduc, sau o suparare la abandonarea invelisului lor, caci ele inca mai pastreaza unele prejudecati avute aici-jos.
Foarte des, spiritul, asista la cortegiul sau funerar, dar cateodata nu intelege ce se petrece, fiind inca in stare de tulburare. Daca este flatat de multimea asistentei la cortegiul sau funerar? mai mult sau mai putin, in raport cu sentimentele avute.
Spiritul celui care tocmai a murit asista aproape intotdeauna la intrunirile mostenitorilor sai. Dumnezeu o doreste pentru propria lui invatatura si pedepsirea vinovatilor. Acolo toate sentimentele sunt la vedere, iar deceptia incercata vazand lacomia celor care isi impart mostenirea sa il lumineaza asupra sentimentelor acestora; caci va veni si randul lor.
Respectul instinctiv pe care omul il dovedeste pentru morti este un efect al intuitiei ce o are despre existenta viitoare. Este o consecinta fireasca a acestei intuitii, fara ea si respectul ar fi fara obiect.
(prelucrare dupa Allan Kardec - Cartea spiritelor)
Ziua comemorarii mortilor are ceva solemn pentru spirite. In ziua aceea, la locurile respective spiritele prezente sunt mai numeroase, deoarece numarul persoanelor care le invoca este mai mare, dar fiecare dintre ele vine aici pentru prieteni, si nu pentru multimea indiferentilor. Ele vin in acea forma in care au fost cunoscute in timpul vietii.
Spiritele uitate si la care nimeni nu vine sa le viziteze mormintele nu vin aici si nu incearca regretul de a nu vedea nici macar un prieten evocandu-le memoria. Ce le ofera pamantul? Tot ce tine de el se face prin inima. Daca dragoste nu exista, nu exista nimic care sa lege spiritul; intregul univers este al lui.
Vizita la mormant este un mod de manifestare a faptului ca ne gandim la spiritul absent: este un simbol. Rugaciunea este cea care sfinteste actul amintirii, putin importa locul, daca este spusa din inima.La unele persoane li se ridica statui sau monumente. Multe spirite vin atunci cand pot, dar sunt mai putin sensibile la onoarea ce li se face decat la amintire.
Unele persoane isi exprima dorinta de a fi inmormantate intr-un anumit loc. Afectiunea spiritului pentru anumite locuri dovedeste o inferioritate morala. Ce conteaza un colt de pamant fata de altul pentru spiritul elevat? Nu stie ca sufletul sau va fi reunit cu ale celor pe care ii iubeste, chiar cand oasele lor sunt separate? Totusi, reunirea ramasitelor pamantesti ale tuturor membrilor unei familii nu trebuie considerata ca un lucru fara valoare; este o deprindere pioasa si o marturie de simpatie pentru cei pe care i-am iubit. Daca aceasta reunire este putin importanta pentru spirit, inseamna ca este utila oamenilor: amintirile sunt laolalta.
Cand spiritul a ajuns deja la un anumit grad de perfectiune, el nu mai are vanitate terestra si intelege inutilitatea tuturor acestor lucruri. Totusi, adesea exista spirite care, in primul moment de la moartea lor materiala, simt o mare placere fata de onorurile ce li se aduc, sau o suparare la abandonarea invelisului lor, caci ele inca mai pastreaza unele prejudecati avute aici-jos.
Foarte des, spiritul, asista la cortegiul sau funerar, dar cateodata nu intelege ce se petrece, fiind inca in stare de tulburare. Daca este flatat de multimea asistentei la cortegiul sau funerar? mai mult sau mai putin, in raport cu sentimentele avute.
Spiritul celui care tocmai a murit asista aproape intotdeauna la intrunirile mostenitorilor sai. Dumnezeu o doreste pentru propria lui invatatura si pedepsirea vinovatilor. Acolo toate sentimentele sunt la vedere, iar deceptia incercata vazand lacomia celor care isi impart mostenirea sa il lumineaza asupra sentimentelor acestora; caci va veni si randul lor.
Respectul instinctiv pe care omul il dovedeste pentru morti este un efect al intuitiei ce o are despre existenta viitoare. Este o consecinta fireasca a acestei intuitii, fara ea si respectul ar fi fara obiect.
(prelucrare dupa Allan Kardec - Cartea spiritelor)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu