Parintii transmit adesea copiilor lor o asemanare fizica dar nu si una morala de vreme ce au suflete sau spirite diferite. Corpul purcede din corp, dar spiritul nu purcede din spirit. Intre descendentii neamurilor nu exista decat consanguinitate. Asemanarile morale ce exista cateodata intre parinti si copiii lor se datoreaza faptului ca sunt spirite care se atrag prin similitudinea predispozitiilor lor.
Spiritul parintilor are o mare influenta asupra spiritului copilului dupa ce acesta se naste. Spiritele trebuie sa conlucreze pentru a progresa. Spiritul parintilor are misiunea de a-l dezvolta pe cel al copiilor lor prin educatie; aceasta reprezinta pentru el o sarcina: daca nu o face, este vinovat.
Cateodata parintii buni si cinstiti dau nastere unor copii de natura perversa; bunele calitati ale parintilor nu atrag intotdeauna, prin simpatie, un spirit bun pentru a anima copilul lor. Acest lucru se intampla deoarece un spirit rau poate cere parinti buni, in speranta ca sfaturile lor il vor indrepta pe o cale mai buna si adesea Dumnezeu il incredinteaza acestora.
Parintii nu pot, prin gandurile si rugaciunile lor, sa atraga in trupul copilului lor un spirit bun mai degraba decat un spirit inferior...dar pot sa amelioreze spiritul copilului pe care l-au facut sa se nasca si care le-a fost incredintat; este datoria lor, copiii rai sunt o incercare pentru parinti.
Similitudinea caracterului ce exista adesea intre doi frati, mai ales gemeni, provine din faptul ca spiritele simpatice se apropie prin similitudinea sentimentelor lor si sunt fericite de a fi impreuna. Dar nu este o regula ca gemenii au doar spirite care se simpatizeaza; spiritele rele pot dori sa lupte impreuna pe scena vietii. Putem vedea cateodata aversitate intre gemeni. In copiii ale caror corpuri sunt lipite si care au anumite organe comune, exista doua spirite, altfel spus, doua suflete. Dar asemanarea lor izbitoare ne va face adeseori sa nu vedem decat unul.
Se remarca la fiecare popor un caracter distinctiv. Spiritele, au de asemenea familii formate prin similitudinea inclinatiilor, mai mult sau mai putin purificate dupa elevatia lor. Ei bine, un popor este o mare familie unde se aduna spiritele care se simpatizeaza. Tendinta pe care o au membrii acestor familii de a se reuni este sursa asemanarii existente in caracterul distinctiv al fiecarui popor. Spiritele bune si umane nu vor umbla dupa un popor dur si grosolan. Spiritele simpatizeaza cu masele, asa cum simpatizeaza cu indivizii; acolo ele sunt in mijlocul lor.
Omul poate pastra, in noile sale existente, trasaturi ale caracterului moral din existentele sale anterioare, dar ameliorandu-l, il schimba. Pozitia sa sociala poate de asemenea sa nu mai fie aceeasi; daca din stapan devine sclav, gusturile sale vor fi cu totul diferite si va fi greu sa-l recunoastem. Spiritul fiind acelasi in diversele incarnari, manifestarile sale pot avea de la un caz la altul anumite analogii, modificate totusi de obiceiurile din noua sa pozitie, pana cand o perfectionare notabila sa fi schimbat complet caracterul sau, caci din orgolios si meschin poate deveni modest si uman, daca s-a cait.
Oare omul, in diferitele sale incarnari, pastreaza trasaturi ale caracterului fizic din existentele anterioare? Corpul este distrus si cel nou nu are nicio legatura cu cel vechi. Totusi, spiritul se reflecta in corp; desigur, corpul nu e decat materie, dar cu toate acestea el este modelat dupa capacitatile spiritului ce ii imprima un anumit caracter, mai ales asupra figurii, si astfel cu adevarat ochii au fost denumiti oglinda sufletului. Persoana urata in mod excesiv are totusi ceva atunci cand este invelisul unui suflet bun, intelept, uman; in timp ce exista figuri foarte frumoase care te fac sa nu simti nimic, sau fata de care incerci repulsie. Ai putea crede ca nu exista decat corpuri bine facute ce constituie invelisul celor mai complete spirite, in timp ce intalnesti in fiecare zi oameni de bine cu infatisari diforme. Fara a avea o asemanare pronuntata, similitudinea gusturilor si inclinatiilor poate asadar sa dea ceea ce se numeste un aer de familie.
In concluzie, corpul imbracat de suflet intr-o noua incarnare neavand nicio legatura necesara cu cel parasit, de vreme ce provine din cu totul alta sursa, ar fi absurd sa concepem o succesiune de existente cu o asemanare care nu este decat fortuita. Totusi calitatile spiritului modifica adesea organele ce servesc manifestarilor sale si imprima asupra figurii si chiar asupra modului de comportament, o nota distinctiva.
Astfel incat, sub invelisul cel mai umil, se poate intalni expresia grandorii si a demnitatii, in timp ce sub vesmantul unui mare senior se vede cateodata expresia josniciei si a ticalosiei. Anumite persoane provenite din medii sociale modeste imprumuta fara efort obiceiurile si manierele lumii inalte. Ele par ca se afla aici in elementul lor, in timp ce altele, in ciuda nasterii si a educatiei, intotdeauna se simt aici stinghere. Cum se explica acest fapt decat ca un reflex a ceea ce a fost spiritul?
(prelucrare dupa Allan Kardec - Cartea spiritelor)
Spiritul parintilor are o mare influenta asupra spiritului copilului dupa ce acesta se naste. Spiritele trebuie sa conlucreze pentru a progresa. Spiritul parintilor are misiunea de a-l dezvolta pe cel al copiilor lor prin educatie; aceasta reprezinta pentru el o sarcina: daca nu o face, este vinovat.
Cateodata parintii buni si cinstiti dau nastere unor copii de natura perversa; bunele calitati ale parintilor nu atrag intotdeauna, prin simpatie, un spirit bun pentru a anima copilul lor. Acest lucru se intampla deoarece un spirit rau poate cere parinti buni, in speranta ca sfaturile lor il vor indrepta pe o cale mai buna si adesea Dumnezeu il incredinteaza acestora.
Parintii nu pot, prin gandurile si rugaciunile lor, sa atraga in trupul copilului lor un spirit bun mai degraba decat un spirit inferior...dar pot sa amelioreze spiritul copilului pe care l-au facut sa se nasca si care le-a fost incredintat; este datoria lor, copiii rai sunt o incercare pentru parinti.
Similitudinea caracterului ce exista adesea intre doi frati, mai ales gemeni, provine din faptul ca spiritele simpatice se apropie prin similitudinea sentimentelor lor si sunt fericite de a fi impreuna. Dar nu este o regula ca gemenii au doar spirite care se simpatizeaza; spiritele rele pot dori sa lupte impreuna pe scena vietii. Putem vedea cateodata aversitate intre gemeni. In copiii ale caror corpuri sunt lipite si care au anumite organe comune, exista doua spirite, altfel spus, doua suflete. Dar asemanarea lor izbitoare ne va face adeseori sa nu vedem decat unul.
Se remarca la fiecare popor un caracter distinctiv. Spiritele, au de asemenea familii formate prin similitudinea inclinatiilor, mai mult sau mai putin purificate dupa elevatia lor. Ei bine, un popor este o mare familie unde se aduna spiritele care se simpatizeaza. Tendinta pe care o au membrii acestor familii de a se reuni este sursa asemanarii existente in caracterul distinctiv al fiecarui popor. Spiritele bune si umane nu vor umbla dupa un popor dur si grosolan. Spiritele simpatizeaza cu masele, asa cum simpatizeaza cu indivizii; acolo ele sunt in mijlocul lor.
Omul poate pastra, in noile sale existente, trasaturi ale caracterului moral din existentele sale anterioare, dar ameliorandu-l, il schimba. Pozitia sa sociala poate de asemenea sa nu mai fie aceeasi; daca din stapan devine sclav, gusturile sale vor fi cu totul diferite si va fi greu sa-l recunoastem. Spiritul fiind acelasi in diversele incarnari, manifestarile sale pot avea de la un caz la altul anumite analogii, modificate totusi de obiceiurile din noua sa pozitie, pana cand o perfectionare notabila sa fi schimbat complet caracterul sau, caci din orgolios si meschin poate deveni modest si uman, daca s-a cait.
Oare omul, in diferitele sale incarnari, pastreaza trasaturi ale caracterului fizic din existentele anterioare? Corpul este distrus si cel nou nu are nicio legatura cu cel vechi. Totusi, spiritul se reflecta in corp; desigur, corpul nu e decat materie, dar cu toate acestea el este modelat dupa capacitatile spiritului ce ii imprima un anumit caracter, mai ales asupra figurii, si astfel cu adevarat ochii au fost denumiti oglinda sufletului. Persoana urata in mod excesiv are totusi ceva atunci cand este invelisul unui suflet bun, intelept, uman; in timp ce exista figuri foarte frumoase care te fac sa nu simti nimic, sau fata de care incerci repulsie. Ai putea crede ca nu exista decat corpuri bine facute ce constituie invelisul celor mai complete spirite, in timp ce intalnesti in fiecare zi oameni de bine cu infatisari diforme. Fara a avea o asemanare pronuntata, similitudinea gusturilor si inclinatiilor poate asadar sa dea ceea ce se numeste un aer de familie.
In concluzie, corpul imbracat de suflet intr-o noua incarnare neavand nicio legatura necesara cu cel parasit, de vreme ce provine din cu totul alta sursa, ar fi absurd sa concepem o succesiune de existente cu o asemanare care nu este decat fortuita. Totusi calitatile spiritului modifica adesea organele ce servesc manifestarilor sale si imprima asupra figurii si chiar asupra modului de comportament, o nota distinctiva.
Astfel incat, sub invelisul cel mai umil, se poate intalni expresia grandorii si a demnitatii, in timp ce sub vesmantul unui mare senior se vede cateodata expresia josniciei si a ticalosiei. Anumite persoane provenite din medii sociale modeste imprumuta fara efort obiceiurile si manierele lumii inalte. Ele par ca se afla aici in elementul lor, in timp ce altele, in ciuda nasterii si a educatiei, intotdeauna se simt aici stinghere. Cum se explica acest fapt decat ca un reflex a ceea ce a fost spiritul?
(prelucrare dupa Allan Kardec - Cartea spiritelor)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu